Gabi- Ce pot sa mai fac?Atat mi-a mai ramas.Nu stiu ce sa mai spun...stiu doar atat ca inca nu am invatat sa traiesc fara tine.Sunt zile in care iti simt mirosul si prezenta in casa ,ma trezesc uneori cu senzatia ca esti in camera sau stai pe fotoliul tau preferat .Cred ca nimeni pe lumea asta nu se poate obisnui cu moartea celor dragi...si gandul ca nu mai esti .E greu sa exprim in cuvinte golul pe care il simt ...stiu doar atat: mi-e dor tine. Daca Dumnezeu poate complica viata unui om,atunci il lasa singur.
George-Te rog sa nu mai plangi,stii ca este dureros pentru mine.Sufletul meu,viata este ca un film. Cand terminam filmul il purtam in eternitate. In eternitate ,traim din nou viata pe care am trait-o.
Gabi-Bine,haide ca am inceput sa ne plangem de mila si stii destul de bine ca acest sentiment nu ma caracterizeaza.
George- Trebuie sa incheiem ca ai treaba cu pregatirile pentru pomana mea de trei saptamani.Mai sunt doua zile si ai multe de facut.Data viitoare te rog sa nu mai fi suparata. Te pup,suflete.
gabriella.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu