Gabi-Iarta-ma eram dusa pe ganduri.Este pentru prima oara cand nu imi dau seama de mesajul tau. Buna dimineata,sufletul meu.La ce ma gandeam?La tine,nu este moment in care sa nu ma gandesc.
George-Suflete, sunt lucruri care nu vrem sa se intample dar trebuie sa le acceptam, lucruri pe care nu vrem sa le stim, dar trebuie sa le invatam, si oameni fara de care nu putem trai, dar trebuie intr-un final sa le dam drumul.
Gabi- Astazi ca niciodata,ma doare sufletul ingrozitor. Mi-e greu sa spun ce simt,mi-e tot mai greu sa ma deschid fiindca tot mai mult ma doare sufletul de dorul tau .Cred ca sunt mai mult suflet si mai putin om. De ce? Pentru ca ma doare. De-as putea spune cat de grea imi este inima uneori, as face-o. De-as putea spune in cate lacrimi se ineaca sufletul meu seara de seara, as face-o.Nu pot sa accept sa ma trezesc dimineata,iar tu sa nu mai fii.
George-Este timpul sa accepti.Tu esti o femeie rationala si puternica,asa te stiu eu.Oare te-ai schimbat?Nu pot sa accept asa ceva! Nu de putine ori, viata mi-a dat multe lectii de-a lungul timpului,pe unele le-am ignorat,pe altele cu siguranta le-am pierdut din vedere,iar pe altele le-am invatat pe loc pentru ca in acele momente nu am avut de ales. In toate cazurile am avut nevoie de sperante pentru a-mi continua drumul intortochiat al vietii...si tu stii foarte bine prin cate am trecut, am inteles ca speranta este acea cale pe care trebuie sa merg pentru a gasi acea luminita de la capatul tunelului,pe care ne-o dorim cu totii.Asa trebuie sa procedezi si tu.
Gabi- De multe ori privim in trecut la clipele si starile noastre sufletesti si iti dai seama ca viata ti-a oferit nenumarate sanse,pe care le-ai ratat cu voie sau fara voie,iar in locul zambetelor si al fericirii,nu au ramas decat lacrimi,tristete si amaraciune.
George- Nu. Viata nu te intreaba niciodata nimic. Nu tine cont de cine esti si de ce ai facut, bun sau rau. Ea iti da un test de supravietuire, o lovitura si te lasa sa te descurci. Şi aici apar opţiunile,toate sub forma de lectii, unele mai dure, altele mai blande, dar in urma carora cu siguranta te vei schimba, de multe ori atat de mult, pana incat nu te mai recunoasti .
Gabi-Vezi tu ,cand vine noaptea si pun capul pe perna,inchid ochii si parca zeci de ganduri imi inunda mintea...unele sunt placute,altele nu...altele prea grele si apasatoare. Incerc sa le asez intr-o ordine dupa prioritati,dar in ultimul timp imi este imposibil sa fac acest lucru...vreau sa fac curatenie printre ele...dar nu pot. Nu stiu cand voi scapa de ele.Incerc sa-mi eliberez mintea de griji nenumarate si de stres . Asa sunt eu,sunt un om care imi fac griji pentru orice si oricine,ma incapatinez sa gasesc solutii,dar am momente cand simt ca nu mai am putere, incat imi pierd increderea si speranta. Acum cred cu tarie ca ce tie scris sa se intample,se va intampla.
George- Trebuie sa intelegi ca viata e o lupta, e o cruce greu de dus. Dumnezeu ne incearca pe toti,incat viata ne urca, ne coboara, acum suntem pe val, in secunda urmatoare viata te joaca in picioare.Ce sa faci, unde sa fugi? Te ridici in timp de jos, incet incet, te scuturi si mergi mai departe pentru ca nu exista o alta reteta pentru niciunul.Asta este regula vietii.Trebuie sa o accepti.
Gabi-Stii suflete,nimeni nu simte durerea altuia, nimeni nu intelege bucuria altuia. Oamenii isi imagineaza ca pot fi alaturi de cei dragi in momentele de tristete si bucurie. In realitate, fiecare isi poarta singur si durerea si bucuria.Asta cred...Ce sa-ti mai spun ca am invatat ca uneori e mai bine sa nu stii incotro te indrepti, pentru ca viata are feluri minunate de a te surprinde si de a-ti da socotelile peste cap. Iar atunci, nevoia de a detine controlul iti este cel mai aprig dusman.
George-Nu trebuie sa gandesti asa pentru ca uneori,chiar daca avem intelegere si compasiune,fata de durerile altora,ne sfiim sa le aratam.Sufletul omului este locul,unde indiscretia,poate rani mai rau,decat o tacere respectuoasa...si mai cred,ca ceea ce este in sufletul fiecaruia,este intre el si bunul Dumnezeu.
Gabi-Nu vreau sa ne contrazicem astazi!Asa ca nu te iau in seama,tu intotdeauna sti sa imbraci cuvintele frumos. Acum pentru mine viata nu este justa deloc , e doar un lagar nenorocit unde suntem trimisi sa chinuim si uneori nu inteleg de ce unii traiesc si altii nu , e ceva dincolo de orice capacitate de a mea de a intelege . E cumplit de greu fara tine. Nu te voi uita atatea zile cat voi trai pe acest pamant. Esti in gandul si in sufletul meu in fiecare secunda,in fiecare clipa.
George- Gabi,scumpa mea sa nu uiti ca, adevaratele comori ale unui om se afla in sufletul sau... sunt toate sentimentele frumoase, forta cu care se ridica ori de cate ori viata il ingenuncheaza, spiritul liber, bunatatea, generozitatea cu care imparte tot ce are mai bun si mai frumos, credinta si iubirea cu care se daruieste lumii. Iar fara aceste comori, pana si cei mai bogati oameni sunt foarte, foarte saraci.Sa nu uiti niciodata aceste cuvinte...Stiu ca vrei sa ma intrebi ceva,acum nu mai este timp pentru ca trebuie sa plec.Ai grija de tine suflete si ne auzim maine.
gabriella.
Noapte buna!!
RăspundețiȘtergereMultumesc frumos Anca!
Ștergere