Gabi-In primul rand ca am avut treaba ,am facut curatenie generala si in al doilea rand vreau sa fiu singura.Am momente cand nu vreau sa vad pe nimeni.Ce este asa greu de inteles!
George-Mai omule,intelege si tu o data,singuratarea este o boala care macina sufletul,este ca un cancer care roade totul din interiorul omului.
Gabi-Trebuie sa intelegi ca in cazul meu,imi place sa ramin uneori singura,cu linistea ,cu gindurile mele.Mi-am dat seama ca viata mea inseamna uneori o clipa,o clipa unica. Gasesti clipa,o prinzi,traiesti in ea si pentru ea daca reusesti, apoi traiesti in van si in amintirea a ceea ce a fost.Sunt momente in care incerc sa uit de intristare,dar nu reusesc,pentru ca tristetea este o boala a sufletului,care lasa traume,urme adinci,totul se vede pe chip,sunt rani care nu se vindeca, amintiri ce nu se uita.
George-Te inteleg foarte bine,dar nu poti sa traiesti mereu in starea asta.Este imposibil! Atita timp cat ai viata,ai mereu sansa sa o iei de la capat ori de cate ori vrei sau esti in stare. Cand ai alaturi de tine oameni pe care-i iubesti totul este simplu...cand ai langa tine oameni care te iubesc totul este posibil. Este asa de greu de inteles?
Gabi- Parca am obosit.Am luptat prea mult sa te salvez si nu am reusit.Ma simt bine in ultimul timp cu un zimbet dar si cu o lacrima,si dorinta , dar si chin...asa ma vad eu astazi...acum.Sunt momente in viata mea si sincer nu sunt pregatita pentru astfel de clipe,dar prefer sa ma mint ca imi este bine.
George-Gabi,sufletul meu,unul dintre cele mai importante daruri care ti-au fost date pe acest pamint este uitarea.Fiecare persoana draga are un loc special in inima ta . Uitarea nu le va lua locul niciodata. Daca nu ai putea uita...nici nu ai putea trai. Toate amintirile le pui intr-un sertaras al creierului si la cate o curatenie,le scoti,le mai stergi de praful uitarii,retraiesti clipele frumoase,apoi mergi mai departe.
Gabi-Am inteles ce vrei sa-mi transmiti.Daca atunci cand erai langa mine,eu eram cea care era increzatoare si nu acceptam ca nu pot sa rezolv ceva,acum situatia sa schimbat.Am impresia ca nu am pentru ce sa mai lupt,efectiv nu mai am.Atunci te aveam pe tine...De multe ori ma pierd in viata asta plina de incertitudini,apoi ma gandesc ca nimeni nu poate fi in locul meu,imi spun ca trebuie sa merg inainte si sa fiu puternica.Nu vreau sa m-a plang,dar parca am obosit.
George-Gabi,asculta-ma bine pentru ca stiu ce iti spun.Sufletul este locul unde isi pune amprenta bucuria,tristetea,fericirea,este acel loc in care simti ca esti acasa.Este locul in care cauti linistea,locul in care tu stai fata in fata cu tine,cu adevarul.Aici nu poti sa trisezi pentru ca este acel ecran care spune adevarul,in care se deruleaza filmul vietii tale.Ramai multa vreme nemiscat,apoi cu miscari incete te apleci sa aduni bucatele de suflet care s-au imprastiat in toate directiile si le reasezi in forma pe care numai tu o stii.
Gabi-Suflete,in acest mesaj ne-am vaicarit ca doua babe si vad ca este timpul sa pleci iar eu mai aveam sa-ti pun cateva intrebari ,dar sunt curioasa sa-mi spui ceva de viata in planul mental,cine ajunge acolo si cat timp va sta.Poate este o durata bine definita sau poate pentru totdeauna.
George-Ti-am promis de atate ori ca daca mai ai aceste stari pesimiste nu-ti mai spun nimic.Dar de multe ori nu ma lasa sufletul.Ei bine,planul mental este cerul,este lumina unde omul este cuprins de o adevarata fericire.Supararile nu le mai simte, nu-si mai aduce aminte de ele, pentru ca nu mai are in jurul sau nici un material inferior .Cand spiritul a sosit in acest plan, este invelit in corpul sau mental.Durata cat va sta spiritul in acest plan este in raport cu masura actelor frumoase, cu binele ce l-a infaptuit pe pamant.Unii stau in acest plan cateva luni, altii zeci de ani,si aici ma refer la cei care au fost adevarati sfinti.
Viata in acest plan este o viata plina de fericire,este o viata de munca spirituala.Aici spiritele nu stau nici o data.
Gabi-Multumesc ca mi-ai raspuns.As mai avea o rugaminte.Fa ceva,nu stiu ce, incat sa tin minte visele.Imi dau seama ca sunt atatea mesaje pretioase si eu nu sunt in stare sa le retin.Pe moment imi dau seama de ele,apoi le uit.
George-Trebuie sa mai evoluezi ca sa le retii.Stiu ca primesti mesaje care unele sunt chiar pretioase,o sa vad ce pot face.Dar ti-am mai spus,sunt vise care nu iti sunt permise sa le retii.Trebuie sa ai rabdare.Suflete este timpul sa plec.Te rog sa ai grija de tine .Pe curand.
gabriella.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu